tuttonblog

Totul pentru tine by FLORENTINA!!!

DOCTRINE POLITICE

DOCTRINE POLITICE

 

      Sistemul politic-1967-sociologul american Walter Buckley,,Abordarea sistemica moderna”promite sa dezvolte:

-un vocabular comun ce ar unifica diversele discipline

-tehnica de cercetare a organizatiilor vaste si complexe

-o cunoastere sintetica

-o conceptie specific sociologica

-studiul relatiilor mai degraba decit cel al entitatilor

-studiul obiectiv

Din perspectiva epistemologica sistemul social este un model cognitiv.

Partidul politic,in calitate de orgnizatie politica aflata in concurenta pt cucerirea sau participarea la puterea etatica poate fi studiat din diverse perspective analitice.Din punct de vedere institutional-juridic,partidul este o organizatie legala si legitima cu un statut comtinind norme si reglementari de functionare si autoconducere(dispune la nivel central si local de structuri de conducere relativ stabile si de un aparat tehnico-birocratic ce sustine activitatea politica a partidului) Din punct de vedere doctrinar-ideologic,partidul se manifesta prin programe politice si platforme electorale ce incearca sa coreleze doctrina politica si orientarea ideologica a partidului,pe de o parte,cu relatiile sociale si presiunea intereselor de grup,pe de alta parte.Din punct de vedere psihologic-comportamental,partidul este un amalgam al starii psihice-intelectuale ,afective,volitionale-si al exteriorizarii acestora prin comportamente politice la nivel individual si colectiv,la nivelul elitei conducatoare,al corpului membrilor de partid,precum si al masei simpatizantilor.

Daca xista o sustinuta comunicare intre liderii centrali,intre acestia si cei locali atunci ne putem astepta la inbunatatirea proceselor de transmitere,prelucrare si intelegere a informatiilor si la nivelul organizatiilor locale,intre acestea,intre partid si mediul sau de evolutie,partidul poate spera in acest caz,la cresterea sanselor sale electorale si astfel,la sporirea puterii sale politice.

          Societatea este o totalitate concreta,o relatie multiprocesuala si multifactuala complexa ce inglobeaza unitati sociale aflate intr-o retea de relatii.

          Sistemele sociale sunt ansambluri de activitati si procese biosociale,ecosociale,economice,politice,comunicationale,sociospirituale mereu in interactiune in totalitatea concreta a unei societati globale.

          Analiza sistemica are capacitatea de a fi o analiza sintetica,adica analiza si sinteza in acelasi timp.

Principalele modele ale analizei sistemice in sociologie:

             1. modelul structuro-functional elaborat de Talcott Parsons

Conceperea actiunii ca sistem –conditii:

-conditii de structura

-conditii de realizare a functiilor sistemului: adaptarea,atingerea scopurilor,integrarea,mentinerea latenta a modelului cultural.

-procesualitatea prin diferentiere si integrare

 

 

 

Actiunea sociala este compusa din urmatoarele elemente definitorii:

-subiectul saui actorul

-situatia,obiectele fizice si sociale cu care subiectul intra in diferite raporturi

-simbolurile-subiectul intra in raporturi cu diferitele elemente ale situatiei,atribuindu-le semnificatii

-regulile,normele si valorile care ghideaza actiunea si raporturile actorului cu lumea.In acelasi timp actiunea se situeaza in urmatoarele patru planuri:

-biologic-nevoile organismului

-psihic-exercitiul personalitatii

-social-interactiunile actorilor individuali si colectivi

-cultural-ideologiile,cunostiintele,valorile si simbolurile utilizate.

Functionalismul si evolutionismul –conform carora sistemele sociale evolueaza pe baza principiilor cresterii,diferentierii si integrarii-au pus accentul pe echilibru si stabilitate.

Echilibru(stare de ordine)-dezechilibru(stare de dezordine)

             2.  teoria generala a sistemului social in conceptia lui Henri Janne

Fiecare societate globala este ancorata intr-un substrat material dat ce cuprinde alaturi de nivelul ecologic(conditiile geografice),nivelul demografic(factorul demografic,nr si structura populatiei).Medierea dintre societate si substratul material se realizeaza prin dialectica factorului tehnic(tehnicile de productie,transport,comunicatie)

              3.  modelul sociologic al sistemului general –Jean Louis Le Moigne

Doua procedee de modelare a fenomenelor complexe:cibernetica si structuralfunctionala

Scoala a complexitatii progresive a modelarii sistemice-9 niveluri

-sistemul este identificabil

-sistemul este activ

-sistemul este regulat

-sistemul se informeaza asupra propriului comportament

-sistemul isi decide propriul comportament

-sistemul memorizeaza informatiile

-sistemul isi coordoneaza deciziile

-sistemul imagineaza si concepe noi decizii posibile

-sistemul complex este teleonomic-capabil sa proiecteze sis a finalizeze programe de actiune in medii sociale complexe

                4. modelul sistematicii sociale elabora de Jean-Claude Lugan

Cresterea complexitatii vietii sociale si abandonarea rationamentului de tip cauzal linear au favorizat aparitia demersului sistemic,apreciat mai mult ca un cadru conceptual,un fel de metalimbaj,decit o veritabila teorie.

          Principii ale paradigmei entropice:

-orice sistem inchis compus dintr-o populatie numeroasa tinde,in mod spontan si ireversibil,catre starea de cea mai mare dezordine.

-nu exista nici o derogare definitiva si masurabila de la acest principiu

-daca un sistem este deschis,cazul societatii sau unei organizatii sociale,el poate cistiga ordine extragind din exterior,din mediul social in care evolueaza,negentropia necesara,dar aceasta nu este contrar legii entropiei crescinde.

-cu cit un sistem social sau o organizatie sunt mai izolate,cu atit mai putin sunt capabile sa-si mentina un anumit grad de negentropie(de diferentiere si organizare)

Daca aplicam principiul negentropic al informatiei in viata sociala s-ar putea masura gradul de ordine al unui sistem social conform urmatoarelor trei dimensiuni:

     -calitativa-virsta, sex,religie

cantitativa-masoara diferentele de statut dintre indivizii unui ansamblu social

-conjuncturala-in functie de loc,timp si viteza miscarii sociale

 

Structura,specificul si functionalitatea sistemului politic

    Un prim model sistemo-cibernetic si functionalist al politicului-David Easton

Teoriile se impart in:

-generalizari singulare

-teorii(generalizari) partiale

-teorii generale

Modelul lui Easton presupune ca interactiunile politice din cadrul unei societati constituie un sistem de comportamente

Finalitatea diferitelor sisteme de comportament social este satisfacerea variatelor cereri ale persoanelor si grupurilor ce compun o societate.-toate actiunile umane urmaresc procurarea valorilor.

Valorile repartizate prin mijloace autoritare,legitime sau fizice,sunt valori politice.

Ansamblul interactiunilor,abstras din totalitatea comportamentului social,prin care valorile sunt alocate in societate pe calea autoritatii constituie sistemul politic

Alocarea autoritara a valorilor in societatea globala constituie finalitatea sistemului politic

Exista, de asemenea, situatii cind cererile formulate de un nr mare de persoane,sub o forma violenta,au o sansa mai mare de trecere dincolo de filtrele de selectie decit acelea formulate de minoritati timide.-intrarile –(inputs)cererile si sustinerile acestuia si iesirile(outputs)deciziile,solutiile si politicile sale

Sistemul politic poate fi ,,stresat”,fie printr-un exces de cereri(sistemul este,, debordat”),fie printr-o lipsa a sustinerii(sistemul este ,,contestat”)

Exista situatii de perturbare a sistemului politic atunci cind o alocare de valori pe termen lung nu poate diminua cresterea cererilor pe termen scurt.

Un sistem politic nu poate rezista decit prin schimbare

Persistenta sistemului politic intr-un mediu perturbat este ,,problema centrala a teoriei generale” in politologie.

    G Almond-,,constringere fizica legitima “-o considera aplicabila tuturor formelor de organizare politica.Sistemul politic este sistemul legitim insarcinat cu mentinerea ordinii in societate sau,uneori,cu transformarea acesteia.

Atit intrarile (cererile,resursele) cit si iesirile(deciziile,politicile)sistemului politic antreneaza utilizarea sau amenintarea cu utilizarea constringerii legitime.

Ipoteza celor 4 caracteristici ale sistemului politic:

-universalitatea structurii politice

-universalitatea functiilor politice

-multifunctionalitatea structurii politice

-caracterul cultural mixt al sistemelor politice

Nici o societate nu isi poate mentine ordinea interna si securitatea externa in absenta structurii politice,adica a modelelor legitime de interactiune ce permit mentinerea acestei ordini.

In sistemele politicii moderne,structurile specializate de exprimare a intereselor(grupurile de interese),de agregare(partidele politice) si de comunicare(mijloacele de informare colectiva)sunt in relatie cu structurile non-specializate care au fost cu certitidine modificate,datorita existentei structurilor specializate,darn u au fost assimilate.

Modelul cibernetic al politicului avansat de Karl Deutsch propune asimilarea sistemului politic cu sistemul de pilotare al navei in care calcularea obiectivelor si ghidarea comportamentelor viitoare se realizeaza prin evaluarea informatiilor privind drumul parcurs,pozitia prezenta,obiectivul urmarit.

Un asemenea model cibernetic al politicului trebuie,desigur,sa fie centrat pe problemele comunicarii,stocarii si controlului informatiei.

Factori cantitativi:

-ponderea informatiei(load)

-intirzierea raspunsului sistemului(lag)

-cistigul(gain)

-decalajul(lead)

      Jean Lapierre– Orice viata sociala are drept conditie reglementarea comportamentelor membrilor grupului,astfel incit comportamentul unuia sa se potriveasca cu al celuilalt,iar ansamblul lor sa fie coordonat.

Un sistem politic este ansamblul proceselor de decizie care vizeaza totalitatea unei societati globale.

Marile sisteme de activitate sociala:

sistemul biosocial-ansamblul proceselor prin care o populatie umana se mentine in viata si se reproduce

     -sistemul ecologic-ansamblul proceselor prin care locuieste si isi amenajeaza spatiul,coabitind cu alte specii vii

     -sistemul economic-ansamblul proceselor prin care isi produce si schimba bunurile

     -sistemul cultural-ansamblul proceselor prin care menbrii ei comunica unii cu altii

-sistemul politic-ansamblul proceselor prin care se efectueaza reglementarea raporturilor sociale si directionarea actiunilor collective

Teoria functionalista a statului elaborata de Gerard Bergeron,guvernarea politica presupune 3 etaje functionale distincte:

-etajul functional cu 4 functii:guvernare,legislatie,administratie,judiciara

-etajul superior cu 2 super-functii: legitimare si securitate

-etajul inferior cu 6 infra-functii:contributie,participare,opozitie,contestare,dizidenta,rebeliune.

    Vincent Lemieux-sistemul politic –ansamblul structurat de relatii de putere intre actorii sociali(individuali sau colectivi)

Conceptul de conexitate aplicat structurii unui sistem politic desemneaza faptul ca respectivul system politic dispune de cel putin un actor(virf) de unde pleaca un curent(arc,drum)de putere pozitiva ce-l leaga cu toti ceilalti actori.

 

 

 

 

 

Distinge 4 forme posibile de structurare a unui sistem politic:

-anarhia(inexistenta conexitatii)

         -ierarhia(exista conexitatea cel putin a unui actor predominant,de unde pleaca toate curentele de putere pozitiva)

         -coarhia(exista conexitatea a cel putin doi actori predominanti,intre care sestabilesc relatii bilaterale de putere)

-stratarhia(conexiune intermediara plasata intre ierarhie si coarhie,cu cel putin o relatie de putere pozitiva unilaterala

Un ,,pol de putere” este acel subansamblu in care actorii sunt legati pozitiv prin sentimental apartenentei la aceeasi entitate.-poate fi un partid politic,o categorie socio-profesionala,un stat,o alianta politico-militara

Distinge 4 forme de coeziune:

-omnipolare-fiecare actor exclude pe toti ceilalti considerindu-se singurul pol de putere-confederatia stateloe elvetiene(fiecare canton este o entitate autonoma)

-pluripolare-manifestarea a cel putin 2 poli de putere

-unipolare-recunoscut un singur pol de putere

-non-coeziune-absenta polilor de putere

    Cele 4 finalitati ale puteri politice sunt:

-influenta deciziilor(puterea indicativa)

-distribuirea resurselor materiale,informationale,umane(puterea alocativa)

-stapinirea mijloacelor/comenzilor prin care se realizeaza alocarea resurselor(puterea prescriptiva)

-orientarea si organizarea catre scopuri precise a posturilor si actorilor sistemului(puterea constitutiva)

     Cele 4 moduri de guvernare:

        -sectional-bazat pe relatii clientelare

        -administrativ-prin organizarea ierarhica a intregului sistem politic

        -politic-stratarhic, prin jocul aliantelor si coalitiilor diferitilor actori politici,prin concurenta partidelor,grupurilor de presiune din parlament

        -colegial-coarhic,prin negocierea in vederea consensului intre toti actorii politici.

     Functii ale sistemului politic:

-functiile de mentinere si adaptare ale sistemului

         -functiile de conversie politica-raportul dintre legislativ,executiv,judecatoresc in cadrul separatiei puterilor

         -functia de extractie-capacitatea de a mobilize,in profitul sistemului politic,resursele materiale si umane ale mediului sau intern si international

       -functia de reglementare-capacitatea sistemului politic de a repartiza resursele politice in functie de intrari(cerinte) si a le transforma in iesiri(rezultate),in conformitate cu vointa politica,in vederea obtinerii performantei.

      -functia de mobilizare-identificarea surselor,evalua daca sunt suficiente sau sarace,de a constientiza costurile si de a gasii mijloacele cele mai adecvate de orientare a acestor surse spre indeplinirea obiectivelor urmarite.

      -functia de determinare-isi gaseste expresia in actele normative programatice

      -functia de integrare-a elementelor societatii in structuri social-politice si intarirea coeziunii lor in jurul obiectivelor generale.

 

 

 

 

 

Sisteme si regimuri politice

        Sistem politic-expresie a relatiilor socio-umane care se constituie in societate in legatura cu exercitarea puterii,relevind o continua dinamica a raporturilor politice.

Scoala politologica franceza-situatie politica-ansamblul de date ce conditioneaza enuntul si solutia unei probleme pe care, fie guvernantii ,fie guvernatii,fie ambele categorii,o considera ca depinzind de putere.Situatiile politice sunt conditionate de o serie de factori si imprejurari cum ar fi terenul sau mediul luptei politice,gradul de politizare a unei situatii de fapt,constientizarea acestei realitati,dinamica procesului de politizare.

Scoala de gindire britanica-o situatie politica poate fi caracterizata ca o stare de lucruri recunoscuta a fi luat nastere nu dintr-o necessitate naturala,ci din alegerile sau actiunile omenesti si la care este posibil sa se dea mai multe raspunsuri.

La scara nationala functioneaza un sistem global alcatuit din subsisteme:economic,social,spiritual si politic(constituit din ansamblul relatiilor politice,institutiilor si organizatiilor politice,din conceptiile politice privind modul de conducare si organizare a societatii.

Din unghiul de vedere al procesului firesc de modernizare:

sisteme traditionale(asezate,confirmate,relativ echilibrate)

     -sisteme de tranzitie(in process de schimbare de fond)

     -sisteme moderne(reasezate structural in raport cu cele mai recente aspiratii umane)

Relatiile politice sunt constituite de acea parte a relatiilor sociale in care indivizii,grupurile sociale,comunitatile umane actioneaza constient pt organizarea si conducerea societatii.

Relatiile politice sunt,in cele din urma,raporturi cu puterea politica sau relatii directe de putere,actionind ca un mecanism de conducere a societatii,intr-o diversitate a formelor de manifestare si o dinamica specifica.

Componenta definitorie a sistemului politic:institutiile politice-statul,partidele politice,grupuriole de presiune.

       Regim politic-moduri de exercitare a puterii-modul concret de organizare si functionare a sistemului politic,de constituire a organelor de conducere in societate in raport cu cetatenii.

Din perspectiva eficientei procesului de guvernare,regimul politic este o modalitate de a raspunde problemelor de ordin organizatoric ce se pun guvernarii.

         In functie de formele de expresie ale exercitarii puterii:

      -regimul parlamentar sau reprezentativ-republican sau monarhic

In sistem republican,presedintele este ales de Parlament,are prerogative reduse,fiind dependent de Parlament.

In regim politic prezidential-presedintele este si sef al Guvernului,Parlamentul si Presedintele avind aceeasi sursa de investire:vointa poporului

Regimul semiprezidential-Presedinte ales prin sufragiu universal si cu anumite puteri proprii,un prim-ministru si un Guvern care raspunde in fata Parlamentului

Regim militar care guverneaza prin decret-lege.

 

 

 

 

 

PUTEREA POLITICA

 

 

 

Definirea puterii politice

1. Puterea e inerenta tuturor sistemelor sociale si tuturor relatiilor umane.

2. Sistemul de putere ii include pe toti –nimeni nu este scutit de el-dar pierderea de putere a unei persoane nu inseamna intotdeauna cistigul alteia.

3. Sistemul puterii in orice societate a subdivizat in subsisteme de putere din ce in ce mai mici,cuibarite unul in altul.

Greci-politica; romani-puterea(a putea,a fi capabil)

Latini-potentia(capacitatea unui om sau unui lucru de a-l efectua pe altul)

                  -potestas-aptitudinile celor care comunicau si actionau impreuna.

Puterea politica este acea structura esentiala prin care societatea,in calitate de domeniu specific al realitatii,se opune entropiei,tendintei naturale spre dezordine si disolutie.

In Leviathanul lui Hobbes,puterea este conceputa ca ansamblul mijloacelor de care dispune un om pt a obtine un bine oarecare,pe care nu-l poseda inca.

Istoria gindirii a incercat o multitudine de definitii in legatura cu puterea politica,grupe mari:psihologiste,behavioriste,structural-functionaliste,socio-politice,formale.

Definitiile psihologiste subliniaza natura relationala a puterii dar cantoneaza in psihologie.

Definitiile behavioriste considera ca puterea consta intr-o relatie de influentare a comportamentului unui actor social de catre altul.

Definitiile structural-functionaliste reprezinta tipul taleologico-functional de definire a puterii.-T Parsons –SUA –puterea se manifesta tot ca o relatie de influentare,de comanda si ascultare(de dominatie si supunere),numai ca miza acestei relatii o reprezinta determinarea scopurilor unei comunitati,impreuna cu stapinirea mijloacelor de realizare a acestora.

Definitiile socio-politice incearca analiza puterii,din perspective sistemului socio-global prin categoriile sociologiei generale,reliefind caracterul specific al puterii.-puterea apare ca relatia sau raportul fundamental social dintre guvernanti si guvernati.

        Michael Foucault-puterea este substantiala tuturor raporturilor pe care oamenii le stabilesc in viata lor sociala.

 

 

 

 

 

 

        Puterea politica se va caracteriza prin doua elemente cadru:

-presupune diferentierea a doi actori sociali,o minoritate care comanda,si o majoritate care asculta

-se sprijina pe doua mijloace in care se face ascultata:increderea guvernantilor in justetea guvernarii si forta sau coercitia.

Puterea poitica are o vocatie globala-ea imparte orice societate in doua grupuri,majoritar fiind acela al guvernatilor.

O caracteristica inrudita o reprezinta initialitatea-in toate domeniile vietii sociale,normele de conduita,drepturile,libertatile si indatoririle sunt derivate,in ultima instanta,din reguli instituite de guvernanti.

Cea de-a treia caracteristica ce diferentiaza puterea politica de celelalte tipuri de autoritate este constringerea.-Durkheim

Cel care detine puterea politica,detine implicit capacitatea coercitiva,indifferent daca o agreeaza sau o detesta,daca o utilizeaza sau nu.

 

Legitimitatea,autoritatea si obligatia politica

          Platon-in Republica defineste legitimitatea ca ,,dreptate” in sensul ca este legitim guvernamintul in care,,fiecare sta la locul sau” indeletnicindu-se in cetate cu o singura treaba,anume aceea pt care a fost nascut-Aristotel

In cadrul teoriei legitimitatii laice,legitimitas devine poporul in calitatea lui de titular al suveranitatii.

-politeia-cetatea ideala a lui Aristotel-conservrea egalittii politice;teoria consensului-consensul;temei al legitimitatii autoritatii sau guvernului.

           Max Weber-teoria tipurilor ideale ale legitimitatii:

-autoritatea traditionala-se bazeaza pe credinta in caracterul sacru al traditiilor stravechi sip e obiceiul nedezmintit al omului de a le respecta

-autoritatea carismatica-izvorita din devotamentul fata de tipul carismatic de conducator.

-autoritatea rationala-conceptie moderna si laica prin excelenta,afirma fie poporul suveran,fie consensul ca temei  al legitimitatii guvernamintului.

            Legalitatea este conditia necesara a legitimitatii,dar nu si suficienta.

-din constatarea coexistentei,in fapt a legitimitatii si legalitatii,s-a tras concluzia identitatii lor

-din identificarea produsa s-a ajuns la negarea legitimitatii,pe motiv ca este un concept metajuridic(supralegal) opus legitimitatii prin chiar pretentia de a-I fi ierarhic superior.

-criticata astfel,legitimitatea este inlocuita cu legalitatea si se afirma ca legalitatea incepe acolo unde puterea personala este inlocuita cu legea.

-daca legea nu are o existenta in sine,ci poate fi,si sunt incalcate de autoritate,atunci legalitatea nu are nici un temei.

         Legitimitatea este conformitatea puterii cu maniera de a gindii a unei natiuni asupra binelui public.

Sensul profund al legitimitatii unei puteri nu poate fi exprimat decit prin identificarea intereselor obiective ale guvernatilor si guvernantilor.

Legitimitatea este un principiu de justificare,de intemeiere a puterii,a autoritatii.

Conceptul de legitimitate implica,deci,credinta poporului in valoarea sociala a institutiilor politice,in eficienta si stabilitatea acestora,reprezinta randamentul functional al unui regim politic in realizarea sarcinilor guvernamentale.

Puterea este legitima atunci cind este atribuita si executata dupa principii si reguli acceptate fara discutie de catre guvernati.Cind cei ce guverneaza se fac ascultati nu prin forta,ci prin consens,puterea este legitima.

Autoritatea politica este puterea recunoscuta sau legitimate(legitima),adica aceea in legatura cu care se produce si functioneaza obligatia politica.-este temeiul organizarii sociale,deoarece ea este cadrul institutional in care folosirea puterii este osi legitima.

Autoritatea poate fi personala si impersonala,apartinind unor institutii,texte de legi,reguli,cutume cu care persoanele individuale se identifica doar temporar,atit timp cit dureaza mandatul lor.

In cadrul regimului politic parlamentar sau democrat,o alta trasatura fundamentala a autoritatilor publice legitime este dependenta sa fata de institutii si reguli prestabilite.

Prin autoritate publica desemnam exercitarea legitima a puterii in conformitate cu sistemul de simboluri care consacra structura relatiilor de conducere-supunere.

         Obligatia politica-este corelativa legitimitatii-presupune:

-recunoasterea puterii de catre cei guvernati

-constiinta guvernantilor ca li se cuvine guvernarea

Refuzul obligatiei politice imbraca doua forme;

-nesupunerea civila-refuzul de a-mi asuma obligatia politica

-obiectia de constiinta-obiectia sau opozitia fata de actele autoritatii legitime,pe motiv ca acestea,contravin valorilor morale,religioase,estetice,politice.

Consimtamintul puterii politice se poate realize si prin unnimitate de pareri,fie si prin supunerea la vot,in timp ce consensul se realizeaza printr-un accord,scris sau tacit,care poate sa insemne si compromisuri.

 

Forta si influenta politica;prestigiul politic

In manifestarea ei sociala,puterea este o ,,forta latenta”-forta este ,,puterea in actiune”.Puterea reprezinta abilitatea de a folosii forta,nu folosirea reala a acesteia.

Forta inseamna aplicarea de sanctiuni acolo unde mu exista supunere de bunavoie;ea poate insemna limitarea sau chiar eliminarea totala a alternativelor intr-o actiune sociala.

In raport cu puterea,forta este un mijloc ce nu devine eficace decit daca este aplicat,adica pus in miscare de catre o vointa sau un organ

Forta asigura stabilitatea si rigoarea sistemului politic,iar dezordinea,incoerenta,brutalitatea si violenta sunt,in general,semen de neputinta si de slabiciune

In majoritatea cazurilor,nefolosirea fortei in interiorul unei societati pt transarea relatiilor politice este un indiciu al echilibrului,semnul eliminarii conflictelor politice din acea societate.

 

 

 

 

         Influenta politica-lat. Influere(a curge,a penetra,a se strecura)-semnifica o actiune pe care o persoana,un grup,o institutie o exercita asupra alteia modificindu-I starea,comportarea fata de cea anterioara.

Persuasiunea interzice preferintele supusilor,fara a le schimba.

Influenta se realixeaza in absenta constringerii,a folosiri fortei,prin convingere.

Cheltuirea de putere la fel ca si cheltuirea de bani,trebuie considerate ca fiind sacrificarea deciziilor alternative,excluse prin angajamente luate in cadrul unei politici.

In sfera puterii politice influenta apare ca mijloc de realizare a autoritatii politice si a legitimitatii acesteia in raport cu opinia publica.

Influenta politica reprezinta un complex de actiuni politice,cuprinse mai mult sau mai putin deliberat,pt a forma sau modifica comportamentele politice ale unor indivizi,grupuri.

Prestigiul politic-apreciere pozitiva de care se bucura o persoana,un organism politic,un grup in virtutea valorilor si actiunilor promovate.

Intre putere si prestigiul politic exista o relatie directa,in sensul ca forta puterii este mult mai mare cu cit se bucura de un prestigiu sporit.

 

Opozitia politica

        Intre conflictele omenesti,conflictul politic are doua surse:

-ciocnirea de interese dintre diversele forte ale unei societati

-conflictul de valori(credinte,idei,atitudini,obiceiuri) dintre diferitele categorii de persoane,ca si ndintre aceste categorii si cei care detin puterea politica.

Opozitia politica este forma cea mai avansata si mai institutionalizata a conflictului politic.

         Sistemul modern-principalele functii politice:

-acea de a creea dreptul si de a controla aducerea la indeplinire a legilor catre Guvern.

-aceea de a exprima in mod organizat opiniile societatii,atit ale minoritatii cit si ale majoritatii

-aceea de a numi si a destituii guvernul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

STATUL-INSTITUTIE POLITICA FUNDAMENTALA

 

 

 

 

Concepul de stat

        Statul-institutie a sistemului politic prin intermediul  caruia se infaptuiesc organizarea si conducerea societatii.

In opinia unor ginditori,statul se infatiseaza sub diverse ipostaze:

-institutie centralizata,bazata pe legi si structurata in diverse componente ale puterii(legislativa,executiva,judecatoreasca)

-ca o putere contractuala,legitimate printr-un contract social

-ca o structura socio-umana supusa regulilor de drept

Teoria marxista concepuse statul ca un instrument de dominatie a unei clase sociale asupra alteia.

        Hans Kelsen-parintele normativismului juridic-statul-personificarea totala a dreptului,personificarea ordinii juridice

        L Duguit-puterea poitica se difuzeaza la diferite niveluri ale societatii civile sub forma serviciilor publice.

        Hegel-primul care a determinat, in Filosofia dreptului,continutul societatii civile si dreptul statului ca garant al ordinii sociale,al interesului general

        Politologia-conceptii:

              -conceptia teocratica-confera statului o origine divina

conceptia patriarhala-statul ar avea origine in familie

conceptia contractuala-statul ar fi consecinta istorica a intelegerii dintre putere si cetateni,ca determinare naturala.

-conceptia violentei-echivalarea starilor conflictuale dintre oameni,a rporturilor dintre invingatori si invinsi-teoria rasiala.

              -conceptia organicista-preia mecanic stari sau modele din natura transpuse in societate

conceptia psihologista-existenta in societate a doua categorii de oameni:unii predestinati sa conduca iar altii sa fie condusi

              -conceptia juridica-raporturile dintre oameni-armoniza-reglementari juridice

 

 

 

 

 

         Statul– este forma de organizare politica a societatii aflate pe diferite trepte de dezvoltare,avind ca elemente constitutive:teritoriul,populatia si caracterul de organizare politica

Statul ca fenomen universal are ca elemente:

-formeaza un ansamblu statornic de relatii intre anumiti oameni,impreuna cu bunurile lor

 

-presupune o putere ordonatoare sau o forma de cirmuire,sau o relatie de comanda si supunere intre oameni

-activitatea care creeaza si mentine statul este intotdeauna exclusiva si particularista

 

Originea si evolutia statului;tipuri si forme de stat

          Michel Foucault-microfizica puterii

          Marcel Gauchet-prin intermediul religiei se traseaza o linie de demarcatie intre oameni si modalitatile organizarii lor in societate

          Printre factorii care au determinat aparitia statului pot fi inclusi:

-atingerea unui inalt grad de evolutie a triburilor si uniunilor tribale prin cresterea lor numerica dar si calitativa

-diviziunea sociala a muncii

-diferentierea sociala ca rezultat al aparitiei plusprodusului

Din punct de vedere al formei de guvernamint; monarhii constitutionale;republici parlamentare si republici prezidentiale

In ce priveste structura statului –raportul dintre organele sale centrale si locale-se disting:state unitare,state federative si confederatii de state

Statul are caracter suveran-reprezinta organizarea politica a unei comunitati umane in cadrul unor frontiere determinate istoric

Statul are caracter national-expresie a organizarii politice a unei natiuni,si unitar.

 

Trasaturile si functiile statului

-este institutia politica cu cel mai inalt grad de organizare si structurare.

-constituie o organizare politica a unei comunitati umane pe baza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte.

-are caracter suveran-exprima organizarea politica a unei comunitati umane in cadrul unei frontiere,ca expresie a vointei cetatenilor.

-este o institutie specializata care asigura functionalitatea sociala prin contributii financiare ale cetatenilor,prin impozite.

-are carcter istoric

-are caracter national

 

 

 

 

 

 

 

Functiile statului:

       -legislativa-statul si organismele sale adopta intreaga legislatie din societate

       -organizatorica-transpunerea in viata a legilor-executiv

judecatoreasca-se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionare incalcarilor acestuia

       -economica

       -sociala-protectie sociala,asigurari sociale,sanatate

-culturala

de aparare a ordinii sociale si asigurare a convietuirii normale:are o latura preventiv-educativa si alta coerccitiva

ecologica-se apara si se conserva mediul ambiant

-de aparare a tarii,independentei si suveranitatii statale,a integritatii teritoriale si a ordinii de drept.

        -de organizare a colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri

-de aparre a pacii in lume

 

Statul de drept si socoietatea civila

Afirmarea statului de drept se fundamenteaza pe principiul separtiei puterilor.

Statul de drept isi exercita puterea in conformitate cu legea-trasaturi:

-un cadru legislativ adecvat-suprematia legii

-organele puterii de stat sa fie ale se de cetateni prin vot universal,direct si secret

-separatia puterilor in stat

-controlul constitutionalitatii legilor

-datoria Guvernului si autoritatilor de a se conforma Constitutiei si legii

-delimitarea clara intre stat si partidele politice

-fortele militare si politia plasate sub controlul autoritatii civile

-circulatia libera a informatiei si persoanelor

-respectarea drepturilor omului

-ocrotirea minoritatilor

Prin societate civila se intelege totalitatea indivizilor ca cetateni,a tuturor agentiilor si organizatiilor economice,a tuturor organizatiilor socio-profesionale,de creatie cu caracter apolitic care desfasoara in cadrul unor relatii sociale multiple activitati.

Puterea politica nu poate fi infrinta decit de puterea civila.

Ca mijloc al libertatii,societatea civila -3 trasaturi:

-varietate structural-organizatorica a elementelor sale

-autonomia autentica a acestora

-comportamentul,, politicos,tolerant si neviolent” al; tuturor cetatenilor,ceea ce ar constituii,, simtul civic”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PARTIDELE POLITICE

 

 

 

Definirea partidului politic

Grupare relativ organizata si stabila care exprima sintetic interesele unui grup social,le reprezinta programatic si le promoveaza in forme specifice,luptind pt cucerirea sau mentinerea dominatiei politice,a puterii.

Organizatie relativ durabila formata din indivizi care impartasesc aceeasi conceptie ideologica,subscriu la un set comun de valori social-politice,actionind pt cucerirea puterii,pt aplicarea programului propriu.

Partidismul ca fenomen politic reprezinta un element dinamic al vietii democratice active,intense,functionale,darn u lipsite de dificultati

Principalele caracteristici ale partidului politic:

-partidul este o organizatie relativ stabile care rezista mai mult decit viata membrilor sai.

-organizarea perfectionata la toate esaloanele

-vointa marturisita a cadrelor de la toate esaloanele respectivei organizatii de a prelua si exercita puterea,fie prin intermediul exclusiv al propriilor actiuni,fie recurgind la aliante si colaborari cu alte forte.

-preocuparea de a-si asigura un sprijin cit mai larg indeosebi cu prrilejul alegerilor,dar si in alte imprejurari,in diverse forme.

 

Trasaturile si functiile partidelor politice

Partidele politice sunt considerate a fi organizatii ce urmaresc sa mobilizeze indivizii intr-o actiune colectiva dusa contra altora,pt a succeed,singure sau in coalitie,la exercitarea functiilor de guvernare

Orice partid prezinta obiectivele sale ca fiind expresia intereselor unei anumite parti a comunitatii si totodata ale intereselor generale ale societatii,iar programul sau exprima o anumita ideologie sau filosofie politica(liberala,social-democrata,conservatoare)

,,Masina politica”-factor de control care isi spune cuvintul asupra strategiilor de urmat,asupra numirilor in functii politice,asupra listelor de candidate pt alegeri,asupra utilizarii fondurilor materiale licite si,nu de putine ori,ilicite ale partidului

Masina politica este adesea stimulant si producator direct al coruptiei.

Trasaturile specifice partidului:

-caracterul constient pronuntat

-caracterul organizatoric

-caracterul de grupare sociala

-caracterul istoric

 

          In organizarea si conducerea democratica a societatii,rolul partidelor se manifesta pin anumite functii,precum:

-constientizarea intereselor unor grupuri mai largi sau mai restrinse de cetateni si atragerea acestora in activitatea politica.

-organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care asigura desfasurarea unei actiuni constiente,dirijate spre un anumit scop.

-formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului calificat pt aparatul de stat in vederea guvernarii atunci cind partidul ajunge sa preia puterea politica.

-asigurarea guvernarii in perioada exercitarii puterii politice in stat

 

Sisteme partidiste

         Partidismul-sa manifestat si se manifesta sub mai multe sisteme:unipartidism,bipartidism,multipartidism.

         Multipartidismul-3 grupari:

-gruparea partidelor de dreapta

-gruparea partidelor de stinga

-gruparea partidelor de centru

         Ipostaze ale multipartidismului:

-asimetria multipolarizata

-simetria bipolarizata

-simetria multipolarizata

Viata si activitatea partidelor politice este insotita de unele fenomene negative,precum:demagogia,manipularea,politicianismul,interesele inguste de grup,egoismul,setea de putere,etc.

          Politicianismul-comportament politic bazat pe practice imorale,pe inselatorii,pe masinatii politice.

          Demagogia-actiune de flatare a sentimentelor si starilor de spirit ale oamenilor prin promisiuni false,prin inducerea lor in eroare,cu scopul de a obtine avantaje politice.

          Diversiunea politica-distragerea atentiei oamenilor de la anumite probleme dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme,mai putin spinoase.

          Oportunismul-comportament schimbator,oscilant care se modeleaza in functie de circumstante.

          Manipularea politica-actiune de inducere in eroare care,prin diferite procedee,contribuie la dirijarea comportamentului indivizilor in asa fel incit le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese,ca isi formeaza ei insisi modalitatea de a gindii si actiona.

Prin astfel de metode,unele partide dezorienteaza si insala masele,le influenteaza si le folosesc pt realizarea scopurilor lor,care nu sumt intotdeauna nobile.

 

 

 

 

 

 

 

 

DEMOCRATIA

 

 

 

Definirea democratiei;principiile si normele democratice

demos-popor,kratos-putere-forma de organizare politica a societatii in care conduce poporul

            Democratia liberala-accentueaza drepturile si libertatile individului-dreptul la libera exprimare,libertatea religiei,dreptul de a candida,dreptul de proprietate.

Din perspective social- democrata sau democrat-socialista conceptual cheie al democratiei este egalitatea,in special putere egala in societate si guvernare.

Democratia poate fi definita ca o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor,tinind cont de vointa acestora de interesele si aspiratiile de progres ale tarii.

Principii:

-existenta unui cadru legislativ,o Constitutie in care sa fie prevazute drepturile si libertatile fundamentale ale omului si popoarelor,sa prevada egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor in a gindi si a se oeganiza in mod liber

-trebuie sa infaptuiasca separatia puterilor in stat

-puterea legislativa

-puterea executiva

-puterea judecatoreasca

-votul universal si secret,un regim politic garantat de lege

-dreptul de organizare profesionala si politica libera

-existenta unor organe de informare in masa care sa se manifeste liber.

Confruntarea diferitelor pozitii politice privind organizarea si conducerea tarii sa se faca pe baza unui dialog deschis,sincer si argumentat,fara insinuari reciproce,atacuri la persoana sau denigrari,injurii amenintari,sa permita un climat politic sanatos.

Valorificarea cu discernamint a traditiilor democratice din experienta altor popoare

Un climat de viata politica autentica

Un raport just intre drepturi si libertati,obligatii si indatoriri,libertate si responsabilitate

Organizarea si conducerea democratica a societatii trebuie sa cuprinda toate sferele vietii sociale,atit la nivel macro-social cit si micro-social

 

Evolutia istorica si paradoxuri ale democratiei

Democratia oglindeste o ordine politica si un mod de functionare a sistemului in care se realizeaza dreptul poporului de a se guverna pe sine insusi.

Esenta democratiei emana din principiul suveranitatii poporului,ceea ce presupune ca guvernarea poate fi legitima doar prin vointa celor guvernati.

 

 

 

 

 

         Istoria democratiei,etape:

-faza democratiei antice-statul- cetate(democratia ateniana,spartana,corintiana)

-faza democratiei moderne

-faza democratiei viitorului

Robert Dahl-poliarhia

Democratia constituie un sistem de institutii si relatii care situeaza cetatenii in pozitia de a decide direct(democratia directa),fie in aceea de a delega puterea de a decide unor reprezentanti alesi (democratia reptrezentativa)

 

Exercitarea puterii in democratie

Buna functionare a unui sistem democratic necesita structuri si forme adecvate de guvernare; participarea cit mai multor cetateni la alegeri;partidele politice cu simtul raspunderii; un electorat bine informat; oficialitati competente; forte politice capabile a depasii pasiunile partizane,care resping compromisurile si blocheaza functionarea sistemului pluralist,ducind la instabilitate.

        Aristotel-monarhie,aristocratie si democratie

Montesquieu-guvernarea republicana(puterea apartine poporului),monarhica(un singur om dar in temeiul unor legi) si despotica (un singur om,fara legi,fara reguli)

Guvernari republicane-parlamentara,prezidentiala si semiprezidentiala.

Parlamentarismul este oglinda anumitor practice democratice,iar bicameralismul si unicameralismul constituie si expresia luptei pt echilibrarea puterilor,a preocuparii de a se evita abuzul de putere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTIUNEA POLITICA

 

 

 

Formele si agentii actiunii politice

       Actiunea politica poate fi privita din mai multe perspective

-ca activitate de organizare si conducere desfasurata de institutiile politice-stat,partidele de guvernamint

-ca activitate a partidelor aflate in opozitie,a grupurilor de interes si de presiune

-ca activitate politica a individului,a cetateanului.

Dintre formele actiunii politice amintim:

-participarea la campaniile electorale

-votul

-adeziunea la orice organizatie politica

-actiuni diverse in favoarea partidelor politice

-apartenenta la un partid si activitatea in cadrul sau

-contactarea oamenilor politici

-demonstratii,manifestatii,mitinguri,exprimari publice ale opiniei

-apeluri,campanii de masa,petitionarea,tulburari,assassinate politice.

Cultura politica este un factor important in structurarea intereselor.

Activitati politice,, usoare” ca votul si,, dificile” ca participarea la campanile electorale.Cu cit intensitatea angajamentului,a solicitarilor pe care le presupune o actiune politica este mai mare,cu atit la aceasta participa mai putine persoane

        Prin corelarea angajarii si actiunii politice s-au putut distinge 4 situatii in cadrul populatiei:

-apatie politica-lipsa totala de interes

-detasarea politica-un oarecare interes

-actiunea politica expresiva-nu prea mult interes

-actiunea politica instrumentala-foarte mult interes

        Dupa scopurile si mijloacele utilizate-mai multe tipuri de actiuni politice:

-actiunea politica revolutionara

-actiunea politica reformista

-actiunea politica conservatoire

-actiunea politica reactionara

Actiunea grupurilor sociale a fost denumita drept miscare sociala(o actiune colectiva difuza,putin organizata,constituita pe baza de simpatie fata de o cauza,menita sa promoveze o schimbare sau sa se opuna acesteia pe plan local,national sau international.)

 

Personalitatea politica si clasa politica

          Liderul politic-cel mai important agent politic individual.-persoana caracterizata prin capacitati si realizari deosebite si care,prin prezenta si activitatea sa influenteaza,conduce,reprezinta,exprima interesele unui grup,formuleaza scopurile si elaboreaza strategiile si tacticile actiunii politice ale acestuia.

 

 

          Liderul charismatic-simbolizeaza sperantele grupului,trezeste entuziasmul,raspunde asteptarilor masei si nevoilor ei psihologice,dar corespunde si necesitatilor obiective ale momentului.-apar in genere in perioade de crize.

          Explicarea si definirea clasei politice s-a realizat din mai multe perspective:

      -marxista-leaga aparitia clasei politice de confruntarea dintre clasele sociale proprii structurii sociale capitaliste

      -optica elitista-explica aparitia elitei politice din necesitatea ca un grup restrins de indivizi,superior dotati,cu calitati exceptionale si aptitudini deosebite sa conduca societatea.

       -perspectiva institutionala-leaga aparitia clasei politice de nasterea parlamentelor si extinderea graduala a sufragiului universal,de instaurarea regimurilor democratice moderne.

       -pozitia liberal –pluralista-respinge existenta unei clase conducatoare unite si sustine pluralitatea elitelor conducatoare care actioneaza doar conjunctural unite,dar de regula se infrunta concurential.

           Clasa politica-ansamblul agentilor politici individuali,lideri si oameni din aparatul politic,din legislativ si administratia centrala si locala,care sunt sau care aspira sa ajunga la putere,care iau decizii sau care influenteaza deciziile,articulind astfel exercitarea efectiva a puterii in stat.Clasa politica nu se identifica cu clasa conducatoare ci o include.

           Clasa conducatoare este o minoritate care exercita efectiv puterea de fapt.-este nucleul dur al clasei politice.

-clasa politica se refera la conceptual de indivizibilitate a suveranitatii puterii

-clasa conducatoare la conceptul de distribuire a puterii in societate

-elitele politice- la conceptul de selectie sociala a personalului politic pe baza unor capacitati naturale rare sau deosebite.

Tendinta majora este aceea de profesionalizare a membrilor clasei politice: omul politic trebuie sa fie expert in comunicare,in mass-media si marketing politic sis a stapineasca arta discursului.

 

Libertatea si responsabilitatea politica

           Libertatea politica-valoarea esentiala a democratiei si un drept fundamental al omului-presupune posibilitatea individului de a participa la viata politica,atit in planul actiunii,cit si al activitatii spirituale.

          Libertatea de actiune in domeniul politic consta in dreptul individului de a participa intr-un mod activ,la viata politica,de a se exprima in acte politice.

Libertatea de gindire-dreptul de a avea o parere despre viata politica si de a o prezenta si altora.

          Libertatea de exprimare-dreptul de a cerceta si judeca personal anumite idei politice a caror acceptare ii este impusa individului de societate.

Libertatea de expresie-dreptul de libera comunicare,de publicare a opiniilor publice.

Responsabilitatea politica presupune corelarea libertatii individului cu libertatea celorlalti.Intr-un regim democratic,in functie de atitudinea indivizilor fata de norme,se manifesta in actiunile politice ale acestora atit responsabilitatea,cit si raspunderea.

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: