tuttonblog

Totul pentru tine by FLORENTINA!!!

Tema de control a dreptului penal

1. Sunt izvoare ale dreptului penal:

a. Constituţia.

b. Legile penale speciale.

c. Decretele prezidenţiale.

 

            a) Ca nivel ierarhic primul izvor al dreptului penal este Constituţia. Legea fundamentală oferă dreptului penal reglementări de principiu, cum ar fi cele prevăzute în dispoziţiile art. 15 alin. 2 ce consacră neretroactivitatea legii penale şi caracterul de legalitate al acesteia, deja arătat, art. 16 alin. 1 ce consacră principiul  egalităţii în faţa legii, implicit a legii penale, art. 19 alin. 1 şi 2 ce consacră principiul potrivit căruia cetăţenii români nu pot fi extrădaţi, sau dispoziţiile art. 22 alin. 3 care interzis pedeapsa cu moartea.

.              b) Legile penale speciale

 

2. Sunt trăsături ale infracţiunii:

a. Vinovăţia.

b. Praeterintenţia.

c. Pericolul social al faptei.

 

            a) Vinovăţia reflectă aspectul subiectiv al infracţiunii şi cuprinde atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia. Vinovăţia este rezultatul interacţiunii a doi factori: conştiinţa (factorul intelectiv), deoarece aceasta presupune o atitudine conştientă a făptuitorului, care îşi dă seama de reprezentarea acţiunilor sau inacţiunilor sale, şi voinţa (factorul volitiv), căci aceste acţiuni sau inacţiuni angrenează energia fizică a făptuitorului pentru realizarea rezultatelor urmărite.

 

            c)Pericol social prezintă orice activitate contrară normelor în vigoare căci împiedică normala desfăşurare a relaţiilor sociale. Însă, dintre toate faptele omului cea care prezintă pericolul social cel mai mare este infracţiunea. Potrivit art. 18 din codul penal, fapta care prezintă pericolul social al unei infracţiuni este fapta prin care se periclitează ori se vatămă valorile sociale arătate în art. 1 din codul penal şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Potrivit art. 181 din codul penal pericolul social este apreciat în funcţie de următoarele elemente: valoarea socială căreia i se aduce atingere, de dinamica faptelor oferită de statistica penală, de împrejurările în care se săvârşesc faptele, de persoana infractorului, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Pericolul social poate îmbrăca două forme: general sau abstract şi concret.

 

 

3. Reprezintă intenţie indirectă, aceea formă şi modalitate a vinovăţiei prin care:

 

a. Făptuitorul prevede, urmăreşte şi acceptă producerea rezultatului faptei sale.

b. Făptuitorul prevede, dar nu urmăreşte, însă acceptă producerea rezultatului faptei sale.

c. Făptuitorul prevede, nu urmăreşte, şi nici nu-l acceptă, considerând fără temei că nu se va produce.

 

             b) Intenţia indirectă, potrivit art. 19 pct. 1 lit. b din codul penal, este aceea modalitate a intenţie în care făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmăreşte dar acceptă producerea lui. Altfel spus, făptuitorul îşi asumă riscul, este indiferent că acel rezultat grav sau foarte grav se va produce. Un exemplu de faptă săvârşită cu intenţia indirectă o reprezintă aceea în care „A” îl loveşte pe „B”, într-un câmp, iarna. „B” leşină şi este lăsat acolo de „A” care nu face nimic pentru a-l salva pe „B” de la un posibil îngheţ şi de la o moarte posibilă. Acest rezultat nu este urmărit de „A”, însă producerea sa îi este indiferentă.

 

4. Sunt cauze care înlătură caracterul penal al faptei:

a. Starea de necesitate.

b. Amnistia.

c. Graţierea.

              a)Starea de necesitate. Este reglementată în codul penal în articolul 45.

Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală, sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public”.

 

5. Regimul actelor preparatorii în dreptul nostru penal este unul:

a. De incriminare nelimitată a acestora.

b. De neincriminare, în general.

c. De asimilare, uneori, a actelor preparatorii cu infracţiuni consumate sau tentativei, situaţii în care acestea sunt pedepsite.

 

 b)

Legiuitorul român a ales teza neincriminării actelor de pregătire, în principiu. Aceasta pentru că actele preparatorii sunt de cele mai multe ori echivoce, nu generează prin ele însele efecte periculoase şi în plus reprezintă o încurajare pentru cel care se pregăteşte în săvârşirea infracţiunii să renunţe.

 

c)Atunci când ele sunt asimilate tentativei şi sunt pedepsite ca atare (art. 189

alin. ultim, art. 209 alin. ultim din codul penal).

 

6. Tentativa se pedepseşte:

a. dacă pedeapsa pentru infracţiunea comisă este doar închisoarea sau detenţiunea pe viaţă.

b. cu jumătate din limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.

c. doar dacă legea prevede expres aceasta.

 

              Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi

infracţiunea, executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul deşi executarea a fost efectuată în întregime. Tentativa este reglementată în codul penal în cuprinsul dispoziţiilor art. 20-22.

b)Conform dispoziţiilor art. 21 alin. 2 din codul penal: „Tentativa se

sancţionează cu o pedeapsă (fie că e vorba despre amendă, fie că e vorba despre

închisoare, n.n.) cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului

prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic

decât minimul general al pedepsei (minimul general de care face vorbire textul este

de 15 zile conform cu dispoziţiile art. 53 alin. 1 pct. 1 lit. b, n.n. ). În cazul când

pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii

de la 10 la 25 de ani.

 

c) În ceea ce priveşte incriminarea tentativei, legiuitorul român a ales ca tentativa să fie sancţionată doar atunci când legea prevede expres aceasta (teza incriminării limitate), conform art. 21 alin. 1 din codul penal.

 

 

7. Reprezintă o infracţiune progresivă:

a. Aceea infracţiune al cărui rezultat se agravează după momentul consumării ei, fără intervenţia voluntară a făptuitorului.

b. Aceea infracţiune care se compune din aceeaşi tip de fapte, care fiecare în parte sunt o infracţiune de sine stătătoare, dar care sunt unite prin rezoluţia unică a infractorului relativ la realizarea acelui fapt.

c. Aceea infracţiune care se realizează prin repetarea faptei de un număr de ori din care să rezulte obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului.

 

a)Această formă a unităţii legale de infracţiune este definită în doctrina penală ca fiind acea infracţiune care după atingerea momentului consumativ corespunzător unei anumite infracţiuni, fără intervenţia făptuitorului îşi amplifică progresiv rezultatul, ori se produc urmări noi corespunzător unor infracţiuni mai grave.

 

8. În cazul concursului de infracţiuni în dreptul penal românesc se aplică:

a. Sistemul cumulului juridic.

b. Sistemului absorbţiei în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă.

c. Sistemul cumulului aritmetic.

 

             Concursul este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în

săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

 

 

               a). Sistemul cumulului juridic constă în stabilirea pedepsei în două trepte. Prima presupune stabilirea pentru fiecare infracţiune a unei pedepse. Dintre acestea este aleasă cea mai gravă care poate fi sporită spre maximul ei special. A doua treabă deagravare a răspunderii constă în posibilitatea aplicării unui spor. Dacă judecătorul

consideră că sporirea spre maximul special al pedepsei nu este îndestulător, atunci, în această a doua treaptă poate aplica un spor.

 

                c)Sistemul cumulului aritmetic presupune ca pentru fiecare infracţiune să fiestabilită o pedeapsă şi apoi pedeapsa finală să constea din suma acestora, indifferent de cuantumul la care se va ajunge. Un astfel de sistem prezintă dezavantajul de astabili pedepse care uneori depăşesc durata de viaţă a unui om şi nici nu pun accentual pe resocializarea şi educarea infractorului.

 

9. Pedeapsa pentru complice se stabileşte:

a. pornind de la limitele de pedeapsă pentru autor.

b. în limite reduse cu o treime decât cele pentru autor.

c. în limite reduse la jumătate decât cele pentru autor.

 

a)

 

 

 

10. Reprezintă situaţii în care nu este reţinută starea de recidivă:

a. Pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

b. Pentru infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie.

c. În cazul infracţiunilor care nu mai sunt prevăzute de legea penală.

 

Art.38(Cod.Penal)  Condamnarile  care nu atrag starea de recidiva.(1):La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la-

a) Infractiuni savarsite in timpul minoritatii,

c) Faptele  care nu mai  sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

 

 

 

11. În cazul minorilor se pot aplica de către instanţă:

a. Pedepse complementare.

b. Măsuri de siguranţă.

c. Măsuri educative.

 

c) Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori, ce au menirea de a asigura educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională, prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale.

Măsurile educative sunt sancţiuni penale şi se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune, scopul lor fiind preponderent educativ.

 

12. În cazul persoanei juridice, instanţa poate aplica pe lângă pedeapsa principală a amenzii şi pedepse complementare, cum ar fi:

a. Dizolvarea persoanei juridice.

b. Pedeapsa închisorii pentru persoanele ei de conducere.

c. Publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar de largă circulaţie.

 

a) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când

persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul

său de activitate a fost deturnat în acest scop. Cu alte cuvinte, persoana juridică a fostconstituită pentru scopuri ilicite.

 

c) Pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare ce se

realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Prin afişarea sau difuzarea

hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei, afară de cazul în

care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal.

 

 

 

 

13. Sunt circumstanţe atenuante:

a. Starea de necesitate.

b. Depăşirea limitelor legitimei apărări.

c. Repararea prejudiciului produs prin infracţiune.

 

             b) Depăşirea limitelor legitimei apărări mai este cunoscută şi drept „excesul

scuzabil” deosebindu-se de „excesul justificat” ce este asimilat legitimei apărări (art.

44 alin. 3 din codul penal). Excesul scuzabil priveşte situaţia în care a fost depăşită

proporţionalitatea dintre atac şi apărare, situaţia care nu se datorează tulburării sau

temerii provocate de împrejurările în care se desfăşoară infracţiunea şi care

corespunde excesului justificat.

Pentru a ne afla în această situaţie este important ca, mai întâi, infractorul să

se fi aflat în legitimă apărare, deci să nu fi creat el starea de pericol, dar ulterior, din

varii motive, fie datorită furiei, urii, răzbunării sau mâniei, să fi depăşit limitele unei

apărări proporţionale cu atacul.

Această circumstanţă este una personală şi nu se răsfrânge asupra

participanţilor.

14.Graţierea este un act de clemenţă al:

a. Legislativului.

b. Avocatului Poporului.

c. Şefului Statului.

 

c)Graţierea este o măsură de clemenţă, acordată, de principiu, în mod individual de către Preşedintele României, şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total sau în parte a pedepsei, ori în comutarea pedepsei într-una maiuşoară.

 

 

15. Sunt pedepse principale:

a. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

b. Pedeapsa închisorii.

c. Pedeapsa degradării militare.

 

Pedepsele principale sunt acele pedepse care au rolul cel mai important în sancţionarea infractorului, care sunt prevăzute de legea penală pentru orice infracţiune şi care se pot aplica singure sau însoţite de alte pedepse complimentare şi alte sancţiuni de drept penal.

              a)Detenţiunea pe viaţă. Este o pedeapsă principală şi reprezintă cea mai

severă pedeapsă din legislaţia penală actuală. Constă în lipsirea de libertate a

condamnatului pentru restul vieţii lui. Această pedeapsă are un caracter perpetuu.

              b)Închisoarea. Este şi ea o pedeapsă principală, privativă de libertate şi constă în lipsirea condamnatului de libertate pe o anumită perioadă de timp şi izolarea acestuia de societate, de familie, de scoaterea acestuia din mediul său de viaţă. Ea este reglementată prin dispoziţiilor art. 53 pct. 1 lit. b), art. 57, art. 59, art. 591, şi art. 60-62 din codul penal.

 

 

16. Reprezintă o pedeapsă complementară:

a. Expulzarea străinilor.

b. Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.

c. Interzicerea drepturilor părinteşti.

 

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, de unde li se trage şi denumirea. Pedepsele complementare nu pot exista, sau mai exact nu pot fi aplicate decât în prezenţa unei pedepse principale, ele neputând fi aplicate separat.

 

            

              b)Dreptul de a mai fi tutore sau curator. Şi în acest caz interzicerea acestor drepturi este rezultatul nedemnităţii infractorului care prin infracţiunile săvârşite demonstrează că nu prezintă garanţii morale să exercite drepturile prevăzute în codul familiei pentru tutore (art. 113-145) sau pentru curator (art. 152-157).

 

 

              c)Drepturile părinteşti. Acestea sunt interzise în cazul infracţiunilor care au legătură cu calitatea de părinte, cum ar fi: infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului – art. 306, incestul – art. 203, proxenetismul – art. 329, etc.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: