tuttonblog

Totul pentru tine by FLORENTINA!!!

REGIMUL JURIDIC GENERAL AL PROPRIETAȚII PUBLICE

REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETǍŢII PUBLICE          Capitolul Ι-CONSIDERAȚIILE GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETAŢII PUBLICE                                                               Secţiunea ΙNoţiuni generale a proprietaţii  publice                                     Domeniul administrativ cuprinde o universalitate divizibila în douǎ mase de bunuri și anume:bunuri proprietate publicǎ și bunuri proprietate privatǎ,putându-se vorbi de un domeniu public și un domeniu privat al statului și,respectiv,al colectivitaților teritoriale locale.                          Din textul constituțional mai sus evocat rezultǎ cǎ titular al domeniului public nu poate fi decât statul sau unitǎțile administrativ-teritori- ale,acestea din urmǎ în înțelesul de colectivitați locale organizate juridic.                                                                                                            Trebuie reținut cǎ  noțiunile de proprietate publica și de domeniu public,respectiv de proprietate privatǎ și de domeniu privat,nu sunt sinonime.Proprietatea este o instituție juridicǎ,iar domeniul reprezintao totalitate de bunuri care fac obiectul proprietǎții.legateintre ele prin persoana titularuluidreptului real și prin destinația lor de a servi interesul general.                                                                                                           În ceea ce privește sfera titlurilor proprietǎţii publice,remarcǎm cǎ aceasta este complet stabillitǎ în Constitiţie[art.136 alin.(2) din Costituţia României,republicatǎ],pe când sfera obiectului proprietǎţii publice este începutǎ de Constituţie[art.136 alin.(3)] și trebuie desǎvârșitǎ prin lege, aceeași fiind situaţia și în privinţa regimului juridic al bunurilor proprietate publicǎ,pentru care art.136 alin.(4)din Constituţie fixeazǎ doar câteva repere fundamentale.                                                                Ansamblul de reguli speciale,derogatorii de la dreptul comun,aplicabile domeniului public,constitue,în opinia lui André de Laubadére, ,,regimul domenialitaţii”.¹                                                                                            A șadar ,statul și colectivitațile publice locale,denumite uneori în doctrinǎ și persoane administrative,sunt,ca și persoanele private,proprietare de bunuri, iar acestea sunt grupate in doua categorii alcǎtuind domeniul public si domeniul privat.                                                                                                     Datoritǎ apartenenței acestor bunuri unor persoane  de drept public, persoane administrative în concepția doctrine interbelice,cum ar fi statul sau dezmembrǎmintele sale teritoriale,acestea au fost denumite generic folosind sintagma domeniu administrativ.                                                             Distincția dintre domeniul public și cel privat nu este pur formalǎ, ci ea antreneazǎ o dualitate de regimuri juridice cǎrora bunurile celor douǎ domenii li se supun.                                                                                 Dincolo de deosebirile de regim juric,domeniul public și domeniul privat au o funcție comunǎ, și anume, aceea de a permite persoanelor publice sǎ-și îndeplineascǎ misiunile lor administrative.    ……………………………………………………………………………………………………                                          ¹A.Laubadére și colectiv,Manuel de droit administratif,Paris,1988,p.336.                              Bunurile aflate în proprietate publicǎ alcǎtuiesc domeniul public al șaparținând acelorași titulari sunt proprietatea privatǎ a acestora, alcatuind domeniul privat al statului sau al colectivitǎților locale.                 Se cuvine subliniat faptul cǎ noțiunile de proprietate publicǎ și domeniu public nu se substituie auan alteia :proprietatea publicǎ reprezintǎ o instituție juridicǎ,pe când domeniul public  este o totalitate de bunuri care fac obiectul proprietǎții publice.                                                                             Principalele reglementǎri juridice în materia domenialitații publice își gǎsesc sediul materiei în Legea nr.213/1998 privind proprietatea publicǎ și regimul juridic al acesteia.¹                                                                              Așa cum arǎtam anterior,titularii(subiectele)dreptului de proprietate publicǎ sunt strict și complet determinanți de norma constituționalǎ – art.136 alin.(2) :,,Proprietatea publica este garantatǎ și ocrotitǎ prin lege și aparține statului sau unitǎților administrativ teritoriale”.                                Legea administrației publice locale nr.215/2001,reglementând personalitatea juridica a comunelor,orașelor și județelor,la art.19, dispune :,,comunele,orașele și judeţele sunt persoane juridice de drept public.Acestea au patrimoniu propriu și capacitate juridicǎ deplinǎ”.                În doctrinǎ nu existǎ unitate de vederi cu privire la aceastǎ dedublare a personalitaţii juridice, sugeratǎ încǎ de textul art.4 alin.(2) din Legea  nr.69/1991,considerându-se cǎ statul și unitaţile administrativ-teritoriale nu sunt,ca persoane juridice, decât de drept public,dar exercitǎ dreptul de proprietate în regim de drept public sau de drept privat, dupǎ cum este vorba de bunuri din domeniul public sau domeniul privat.                                             Se pune problema determinǎrii sferei bunurilor care sunt obiect al dreptului de proprietate publicǎ și fac, deci,parte din domeniul public al statului și al colectivitǎţilor administrativ-teritoriale.                                                        obiect al dreptului de proprietate publicǎ acele categorii de bunuri enumerate expres de Constituţie sau lege.                                                                  Astfel,potrivit art.136 alin.(3) din Constituție, republicatǎ :,,Bogaţiile de interes public ale subsolului,spaţiul aerian,apele cu potenţial energetic valorificabil,de interes naţional,plajele,marea teritorialǎ,resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental,precum și alte bunuri stabilite de legea organicǎ,fac obiectul exclusiv al proprietaţii publice.”                                                                                                         Potrivit art.3 alin.(1)teza a ΙΙ-a din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public,alǎturi de cele aflate în exclusiv în proprietate  publica, bunurile stabilite în anexa² acestei legi,pe care o redǎm în continuare :     ………………………………………………………………………………………………………..¹Publicatǎ în M.Of.,nr.448/24.11.1998.                                                          ²Poziţia 4 a punctului ΙΙΙ din Anexa Legii nr.213/1998 a fost modificatǎ prin Legea nr.241/2003(M.Of., nr.415/13.06.2003)                         1.Domeniul public al statului este alcǎtuit din urmǎtoarele bunuri :                    1.bogǎțiile de orice naturǎ ale subsolului,în stare de zǎcǎmânt ;                          2.spațiul aerian ;                                                                                           3.apele de suprafațǎ, cu albiile lor minore,malurile și cuvetele lacurilor,apele subterane,apele maritime interioare,faleza și plaja mǎrii,cu bogațiile lor naturale și cu potenţialul energetic valorificabil,marea teritorialǎ și fundul apelor maritime,cǎile navigabile interioare ;                                                                                                              4.pǎdurile și terenurile destinate împǎduririi, cele care servesc nevoilor de culturǎ, de producţie ori de administraţie silvicǎ,iazurile,albiile pârâielor,precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentelesilvice,care fac parte din fondul forestier și nu sunt proprietate privatǎ ;                                                                                                    

 5.terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945 ;terenurile obţinute prin lucrǎri de îndiguiri, de desecǎri și de combatere a eroziunii solului ;terenurile institutelor și staţiunilorde cercetǎri știinţifice și ale unitaților de învațǎmânt agricol și silvic,destinate cercetarii și producerii de semințe și de material sǎditor din categoriile biologice și de animale de rasǎ ;                                           

      6.parcurile naționale ;                                                                                         

  7.rezervațiile naturale și monumentele naturii ;                                                    8.patrimoniul natural al Rezervației Biosferei,,Delta Dunǎrii” ;                 9.resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, împreuna cu platoul continental ;                                                                        10.infrastructura cǎilor ferate,inclusiv tunelele și lucrǎrile de artǎ ;                    11.tunelele și casetele de metrou, precum și instalațiile aferenteacestuia ;     12.drumurile naționale- autostrǎzi, drumuri expres, drumuri naționale europene, principale, secundare ;                                                                       13.canalele navigabile, cuvetele canalului, construcțiile hidrotehnice aferende canalului, ecluzele, apǎrǎrile și consolidǎrile de maluri și de taluzuri, zonele de siguranțǎ de pe malurile canalului, drumurile de acces și teritoriile pe care sunt realizate acestea ;                                                         14.rețelele de transport al energiei electrice ;                                                           

  15.spectre de frecvenţǎ și reţele de transport și de distribuţie de telecomunicaţii ;                                                                                                       16.canalele magistrale și reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente ;                                                                                                                17.conductele de transport al ţiţeiului,al produselor petroliere și al gazelor naturale ;                                                                                                 18.lacurile de acumulare  și barajeleacestora, în cazul în care activitatea de producere a energiei electiceeste racordatǎ la sistemul energetic naţional, sau cele cu tranșe pentru  atenuarea undelor de viiturǎ ;                

       19.diguri de apǎrare împotriva inundaţiilor ;                                                               

20.lucrǎrile de regularizare a cursurilor de ape ;                                                    

   21.cantoanele hidrotehnice, staţiile hidrologice, meteorologice și de calitate a apelor ;                                                                                                     22.porturile maritime și fluviale,civile și militare- terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri și alte construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor și pentru alte activitǎţi din navigaţia civilǎ, bazine, acvatorii și șenale de acces, drumuri tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri și pereuri situate pe malul cǎilor navigabile, în afara incindentelor portuare destinate activitǎţilor de navigaţie ;                                                                                                            23.terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare ;                                                     24.pichetele de grǎniceri și fortificaţiile de apǎrare a ţǎrii ;                                     25.pistele de decolare,aterizare, cǎile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate ;                                                                                                               26.statuile și monumentele declarate de interes public naţional ;                        27.ansamblurile și siturile istorice și arheologice ;                                                                28.muzeele, colecţiile de artǎ declarate de interes public naţional ;                        29.terenurile și clǎdirile în care își desfǎșoarǎ activitatea :Parlamentul, Președenţia, Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale și instituţiilor publice subordonate acestora ;instanţelor judecǎtorești și parchetele de pe lângǎ acestea, unitǎţi ale Ministerului Apǎrǎrii Naţionale și ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaţii, precum  și cele ale Direcţiei generale a penitenciarelor ; serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,precum și prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constitue proprietatea privatǎ a acestora.          2. Domeniul public judeţean este alcǎtuit din urmǎtoarele bunuri :                         1.drumurile judeţene ;                                                                                                         2.terenurile și clǎdirile în care își desfǎșoarǎ activitatea consiliul judeţean și aparatul propriu al acestuia,precum și instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt :biblioteci, muzee, spitale judeţene și alte asemenea bunuri,dacǎ nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local ;                                                                                                        3.reţelele de alimentare cu apǎ realizate în sistem zonal sau microzonal, precum și staţiile de tratare  cu instalaţiile , construcţiile și terenurile aferente acestora.                                                                                                        3.Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcatuit din urmǎtoarele bunuri :                                                                                  1.drumurile comunale, vicinale și strǎzile ;                                                                          2.pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement ;                                                                              3.lacurile și plajele care  nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean ;                                                                                                                       4.reţelele de alimentare cu apǎ, canalizare, termoficare, staţiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile și terenurile aferente ;                                                                                                                                         5.terenurile și clǎdirile în care își desfașoarǎ activitatea consiliul local și primǎria, precum și instituţiile publice de interes local,cum sunt :teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea ;                                     6.locuinţele sociale ;                                                                                                              7.statuile și monumentele, dacǎ nu au fost declarate de interes public naţional ;                                                                                                                                  8.bogǎţiile de orice naturǎ ale subsolului, în stare de zǎcǎmânt, dacǎ nu au fost declarate de interes public naţional ;                                                                        9.terenurile cu destinaţie forestierǎ, dacǎ nu fac parte din domeniul privat al statului și dacǎ nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat ;                                                                               10.cimitirele orǎșenești și comunale.                                                              Secţiunea a ΙΙ-a Clasificarea bunurilor proprietate publicǎ                                     Bunurile domeniului public au fǎcut obiectul clasificǎrii dupǎ numeroase criterii, de referinţǎ rǎmânând cea realizatǎ în perioada interbelicǎ de cǎtre Erast Diti Tarangul¹.                                                                                         Dintre autorii contemporani, o clasificare complexǎ, potrivit doctrinei și legislaţiei actuale, realizeazǎ Antonie Iorgovan², dupǎ cum urmeazǎ :            1.Din punct de vedere al interesului  pe care îl prezintǎ :                                 a)domeniul public de interes naţional(domeniul public naţional) ;                                   b)domeniul public de interes judeţean(domeniul public judeţean) ;                       c)domeniul public de interes comunal(domeniul public comunal).               2.Din punct de vedere al modului de determinare :                                                    a)bunuri ale domeniului public nominalizate de legi ;                                                             b)bunuri ale domeniului public nominalizate de autoritǎţile administraţiei publice, în baza criteriilor stabilite de Constituţie și legi.                                             3.Din punct de vedere al naturii juridice a dreptului statului (autoritǎţii publice) :                                                                                                                                 a)bunuri ale domeniului public ce aparţin statului sau unitǎţilor administrativ-teritoriale ;                                                                                                               b)bunuri ale domeniului public ce aparţin proprietaţii private, dar afectate de dreptul de pazǎ și protecţie al statului(drept de poliţie).   ……………………………………………………………………………………………..               ¹E.D.  Tarangul, Tratat de Drept administrativ român, Tipografia Glasul bucovinei, Cernǎuţi, 1944, p.362.                                                                      ²A.Iorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, vol.ΙΙΙ, Ed. Proarcadia, București,1993, p.81-82.                                                                                   4.Din punct de vedere al modului de utilizare de cǎtre public :                                     a)domeniul public natural ;                                                                                                          b)domeniul public artificial(prin acţiunea omului).                                                       5.Din punct de vedere al modului de utilizare de cǎtre  public :                                             a)bunuri utilizate direct ;                                                                                                        b)bunuri utilizate indirect,prin intermediul unui serviciu public.                                   6.Din punct de vedere al serviciului public organizat :                                                                            a)bunuri care sunt puse în valoare prin serviciul public;                                                   b)bunuri care mijlocesc realizarea unui serviciu public.                                                   7.Din punct de vedere al naturii bunurilor:                                                                          a)domeniul public terestru(cǎile de comunicaţie și instalaţiile aferente, terenurile afectate utilitǎţilor publice, rezervaţiile și monumentele naturii etc);                                                                                                                                        b)domeniul piblic maritim(marea teritorialǎ, apele maritime interioare, ţǎrmurile mǎrii, faleza și plaja mǎrii, fundul apelor maritime interioare și al mǎrii teritoriale, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental,porturile maritime);                                                                                  c)domeniul public fluvial(apele de suprafaţǎ – fluviile, râurile, canalele navigabile, lacurile navigabile, barajele, lacurile de acumulare, lacuri și nǎmolurile terapeutice, lacurile de distracţie și orice apǎ cu potenţial energetic valorificabil,apele subterane – izvoarele de ape potabile, izvoarele de ape minerale, izvoarele de ape termale și orice izvoare care pot fi folosite în interes public);                                                                                    d)domenuil public aerian(spaţiul aerian cuprins în limitele și deasupra României”);                                                                                                                e)domeniul public cultural (obiecte de artǎ – picturi, sculpturi, mobilier  etc. – lucrǎri arhitectonice, curţi, palate, cetǎţi, mǎnǎstiri, biserici, clǎdiri  pentru alte destinaţii etc.,vestigii arheologice, monumente, ansambluri și situri istorice, letopiseţe, cronici, manuscrise, obiecte de cult, obiecte de muzeu și orice bun mobil și imobil care intrǎ în patrimoniul cultural naţional);                                                                                                                            f)domeniul public militar(cazǎrmile, cazematele, zidurile de apǎrare, amenajǎrile genistice și diferitele tipuri de adǎposturi, cǎile de comunicaţie militarǎ, cǎile de telecomunicaţii militare, armamentul și muniţia, parcul de mașini etc.).                                                                                       Liviu Giurgiu¹ apreciazǎ cǎ, din punct de vedere al modului de utilizare a bunurilor afectate uzului public, se pot distinge douǎ categorii de dependinţe(bunuri) ale domeniului public:                                                                           a)bunuri destinate uzului direct și colectiv al publicului(ţǎrmurile mǎrii, plaja, șoselele,pieţele publice etc.);   ……………………………………………………………………………………………………….                                                             ¹L.Giurgiu, Domeniul public,Ed.Tehnicǎ, București, 1997, p.62.                                                                                b)bunuri destinate uzului direct, dar individual și privat,prin intermediul unui serviciu public pentru  care aceste bunuri joacǎ un rol esenţial (locuri de înhumare în cimitire, mese în pieţe și hale ș,a.).                      Capitolul ΙΙ-REGIMUL JURIDIC AL DOMENIULUI PUBLIC     Secţiunea Ι- Noţiuni generale a  caracterelor juridice  ale proprietaţii publice                                                                                                           Regimul juridic definește un ansamblu de reguli de formǎ și fond care sunt aplicabile unei materii determinate.                                                                    Dreptul de proprietate publicǎ asupra bunurilor domeniului public prezintǎ o seamǎ de caractere juridice specifice,care îl deosebesc, sub aspectul regimului juridic, faţǎ de dreptul de proprietate privatǎ.                        Astfel, art. 136  alin. (4) din Constituţia republicatǎ prevede : ,,Bunurile proprietate publicǎ sunt inalienabile”.                                                                   Timp îndelungat, conţinutul regimului juridic al domeniului public a fost limitat la regula inalienabilitǎţii, pornindu-se de la ideea cǎ acest domeniu se identificǎ cu dependinţele inalienabile ale domeniului¹. O data cu fundamentarea unui nou concept asupra domenialitǎţii publice, doctrina și jurisprudenţa au admis cǎ domeniului public îi sunt specifice și alte reguli, dupǎ cum urmeazǎ :                                                                      – pentru amenajare – un regim special al lucrǎrilor publice ;                                      -pentru determinarea limitelor-moduri speciale de delimitare ;                               -pentru utilizarea bunurilor domeniale de cǎtre particulari – un regim special de folosinţǎ al acestei categorii de utilizatori.                                               Caracterele juridice ale domeniului public sunt clar definite de art.11 alin. (1)din Legea 213/1998 privind proprietatea publicǎ și regimul juridic al acesteia :,,Bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile(…)”.                                                      Cu privire la terenuri,în art.5 alin. (2) din Legea nr.18/1991, republicatǎ, se precizeazǎ :,,Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.Ele nu pot fi introduse în circuitul  civil decât dacǎ, potrivit legii, sunt dezafectate  din domeniul public”.                                                                                                         Secţiunea a ΙΙ-a –Dreptul de proprietate publicǎ și caracterele juridice           Vom enumera și analiza  distinct  caracterele juridice ale dreptului de proprietate publicǎ :                                                                                              a)Dreptul de proprietate publicǎ este inalienabil².Acest caracter este înscris în art. 136 alin.(4) din Constituţie, care stabilește cǎ bunurile care ………………………………………………………………………………………………………..¹Ibidem, p.69                                                                                               ²În doctrinǎ se distinge uneori între bunuri inalienabile și bunuri inapropriabile, acestea din urmǎ nefiind susceptibile nici  de apropierea privatǎ, nici de apriprierea  publicǎ ; bunurile din domeniul public sunt apropriabile,dar sunt inalienabile(V.Stoica,op.cit.,p.425).                       fac obiectul proprietǎţii publice sunt inalienabile.Însǎ și alte legi stabilesc caracterele juridice ale proprietǎţii publice.Astfel , Legea fondului funciar ,în  art. 5 alin. (2), dispune :,,Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile” ; Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicǎ și regimul ei juridic, în art. 11  alin. (1), stabilește :,,Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile” ;de asemenea , art. 120 alin. (2) din Legea administraţiei publice  locale nr. 215/2001,republicatǎ, statueazǎ :,,Bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile”.Aceste principii au fost reinterate și în Codul silvic care, în art. 34, stabilește :,,Terenurile forestiere proprietate publicǎ a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrǎmânt al acestuia” ;acestǎ prevedere  vine sǎ sublinieze, o datǎ în plus , necesitatea asigurǎrii integritǎţii fondului forestier.De altǎ parte, art.1844 C. Civ. Prevede :,,Nu se poate prescrie domeniul lucrǎrilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi proprietate privatǎ, ci sunt scoase afarǎ din comerţ”.De asemenea, o prevedere importantǎ o constituie art. 32 din Legea nr. 182/2000, potrivit cǎreia bunurile culturalemobile clasate, aflate în proprietatea publicǎ a statului sau a unitǎţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.                                                      Așadar, înseamnǎ cǎ aceste bunuri nu pot fi instrǎinate prin acte juridice nici în mod voluntar, nici prin expropriere ;ele sunt scoase din circuitul civil.Mai mult decât atât, cu unele excepţii, dreptul de proprietate publicǎ nu poate fidezmembrat prin constituirea drepturilor reale derivate :uz, uzufruct, abitaţie, servitute și superficie ;așadar , noţiunea de inalienabilitate include și interdicţia de a înstrǎina  unele prerogative ale dreptului de proprietate publicǎ.De asemenea, bunurile respective nu pot fi gajate sau ipotecate.Actele juridice încheiate cu nesocotirea caracterului inalienabil sunt lovite de nulitate absolutǎ.Se considerǎ totuși cǎ domeniul public poate fi afectat de servituţi prin fapta omului¹.    Servituţiile constituite asupra bunurilor imobile înainte de afectarea lor la domeniul public se pǎstreazǎ numai dacǎ sunt compatibile cu uzul sau folosinţa publicǎ a acestor bunuri.Dreptul de folosinţǎ generalǎ pe care îl au persoanele asupra drumurilor publice nu sunt servituţi, ci facultǎţi de care se bucurǎ toate persoanele,în raport cu destinaţia normalǎ acestora.                                                                                                                       De asemenea, bunurile proprietate publicǎ nu pot garanta obligaţii, nefiind obiect al gajului sau ipotecii ca garanţii reale.                                                Încheierea de acte juridice privind bunuri ale domeniului public, cu încǎlcarea principiului inalienabilitǎţii, atrage nulitatea absolutǎ a acestora.                                                                                         ………………………………………………………………………………………………………..¹M.Nicolae, op. Cit. P. 14.                                                                        Trebuie subliniat cǎ nu ne aflǎm în faţa încǎlcǎrii acestui principiu în situaţia dezafectǎrii unui bun aparţinând domeniului public și intrǎrii acestuia în domeniul privat.Exemplu :prin reorganizarea cǎilor publice de comunicaţie, un drum poate fi dezafectat și sǎ devinǎ, în acest fel, teren aparţinând domeniului privat și, deci, alienabil.                                                          b)Dreptul de proprietate  publicǎ este imprescriptibil.Sub aspect extinctiv,  imprescriptibilitatea constǎ în faptul cǎ acţiunea în revendicarea dreptului de proprietate publicǎ poate fi introdusǎ oricând, iar dreptul la acţiune nu se stinge indiferent de timpul cât  nu a fost exercitat.                              Sub  aspect achizitiv, imprescriptibilitatea constǎ în faptul cǎ bunurile proprietate publicǎ nu pot fi dobândite în proprietate prin uzucapaciune sau posesie de bunǎ-credinţǎ.Art. 1844 C. civ. prevede :,,Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii nu pot fi obiect de proprietate privatǎ, ci sunt scoase afarǎ din comerţ”.                                                                                                        Eras Diti Tarangul apreciazǎ cǎ ,, inalienabilitatea  și imprescriptibili-  tatea domeniului public este consecinţa directǎ a faptului cǎ domeniul public a fost afectat unui interes general.Pentru ca bunurile mobile și imobile afectate unui interes general sǎ fie pǎstrate scopului pentru care au fost afectate, ele au fost declarate inalienabile și imprescriptibile”.¹      c)Caracterul insesizabil  al dreptului de proprietate publicǎ reprezintǎ o excepţie de la prevederile art. 1718 C. civ. și este o consecinţǎ a inalienabilitaţii bunurilor din domeniul public.Astfel, aceste bunuri nu pot fi urmǎrite de cǎtre creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedǎ în temeiul unui titlu valabil și nu pot fi supuse executǎrii silite.Acest caracter juridic împiedicǎ încǎlcarea pe cale ocolitǎ a inalienabilitǎţii bunurilor domeniului public, în situaţia în care bunurile ar fi urmǎrite silit de cǎtre creditorii proprietarului, ajungându-se în acest fel la înstrǎinarea acestora pentru acoperirea creanţelor din preţul obţinut.                                                                                                                    Acţiunile posesorii nu sunt aplicabile domeniului public ;dacǎ vreo persoanǎ deţine o porţiune din domeniul public, aceasta poate fi evacuatǎ fǎrǎ a dispune de vreun mijloc de apǎrare.                                                         

     Actele juridice încheiate cu încǎlcarea regimului juridic al bunurilor domeniului public sunt lovite de nulitate absolutǎ.                                                       Regimul special de protecţie a domeniului public este asigurat prin norme constituţionale.Astfel, potrivit art. 136 alin.(2) din Constituție :,,Proprietatea publicǎ este garantatǎ și ocrotitǎ prin lege…”.                     ………………………………………………………………………………………………………..¹E.D.   Tarangul, Tratat de drept administrativ român, Tipografia Glasul Bucovinei , Cernǎuți , 1944, p.363.                                             ……………………….                                                                                                                

   ……………BIBLIOGRAFIE………………….                  ………………………………………………………               ………………………………………………………………       ………………………………………………………..               

     1.Emil Bǎlan, Itroducere în studiul domenialitãţii, Editura ALL BECK   -București, 2004.                                                                      

                      2.UNGUREANU,OVIDIU, Tratat de Drept civil:bunurile, drepturile reale principale/Ovidiu Ungureanu,Cornelia Munteanu-București. Editura Hamangiu, 2008.        

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: